În Zarandul de Est, patrimoniul cultural contruit este bine reprezentat de clădirile datând din secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului trecut, reprezentative pentru civilizaţia tradiţională, cu o serie de caracteristici originale – frontonul specific, prezent la aproape toate casele şi la majoritatea şurilor din lemn, folosirea lemnului de gorun la construcţii, cămările elevate pe picioare, specifice zonei Zarandului, învelitorile de paie, şurile cu laturile scurte poligonale.
Șură tradițională cu acoperiș de paie
Bisericile de lemn din satele Troaș, Corbești, Roșia Nouă, Pogănești, Ciungani, datând din secolele XVIII – XIX, sunt remarcabile prin arhitectură și pictura interioară, fiind clasate ca monumente istorice de clasă A.
Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Corbești este o construcție reprezentativă a zonei, încadrată în peisajul monumentelor de arhitectură populară.
Construită în jurul anului 1800 din bârne de gorun cioplite cu barda și netencuită, biserica păstrează formele arhaice. A fost amplasată în această locație, pe o talpă de piatră, în jurul anului 1835.
În biserică se poate admira pictura originară, de o valoare remarcabilă, a lui Nicolae de la Lupșa Mare.
Biserica de lemn din Roșia Nouă cu Hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, inclusă pe Lista monumentelor istorice de interes regional, a fost construită între anii 1808 – 1811 din bârne groase de gorun și, deși nu a fost amplasată pe același loc, a înlocuit vechea biserică a satului (datată din 1773 dar vândută mai târziu satului Șteia din județul Hunedoara).
Pictura interioară a fost terminată în anul 1820 de către pictorul Nicolae de la Lupșa Mare. Cele mai impresionante scene pictate includ Ciclul Patimilor, în naos, sau jertfa lui Avraam și Sfânta Treime, în altar.
Mai multe informații despre bisericile de lemn din Zarand puteți afla aici
Moara pe apă din Obârșia datează din anii 1950 și a fost construită printr-o tehnică tradițională care folosea atât bârne cât și scânduri. Se numără printre puținele din județul Arad care mai sunt în stare de funcționare, în cele două încăperi putând fi observate mecanismele morii și uneltele folosite de morar.
După ce a moștenit moara de la tatăl său, care l-a învățat și tainele morăritului, Tiberiu (Doru) Chiș a fost ultimul morar de pe Valea Petrișului. Din 2015 când alături de Asociația Zarand a restaurat moara și până în 2022 a îngrijit-o necontenit și a împărtășit cu drag acest meșteșug tuturor oaspeților care i-au călcat pragul.
Foto: Antonio Ganore
În zona sitului există și trei ansamblui arhitectonice de tip nobiliar datând din secolele XVIII – XIX: Castelul Salbek din Petriș, Castelul Nopcsa din Zam și Castelul Regal din Săvârșin.
Castelul Salbek din Petriș
Informații despre Domeniul Regal din Săvârșin puteți afla aici 
În zona Zarandului se păstrează elemente valoroase ale patrimoniului material mobil – portul popular, unelte și instrumente tradiționale și ale patrimoniului imaterial – obiceiuri, tradiții și îndeletniciri populare.
Rugile erau legate de ridicarea și sfințirea unei cruci pe vârful dealurilor. Astăzi obiceiul se păstrează în mai multe sate, înseosebi în perioada verii când se organizează petreceri cu muzică populară, jocuri și târguri.
Umblatul cu dubele este un obicei străvechi și spectaculos, specific pentru Valea Mureșului și care se mai practică și astăzi în satele comunelor Săvârșin, Petriș și Zam, în ajunul Crăciunului.
Șezătorile se fac de obicei iarna, la acestea participând femei și fete care lucrează la războiul de țesut, cos, torc sau împletesc. Bărbații participă la întreținerea atmosferei specifice, cântând și spunând povești.